marți, 10 februarie 2009



poveste

soarele meu lumineaza spre tine
furtunile-s apuse acum
e vremea cantului fara suspine
calea e noua, incep un alt drum.

batranul timp e uituc
fuge-napoi si-nainte
surade in lacrimi ca un nauc
asteapta chemarea cuminte

parcurile nu mai sunt triste
cersetorii-s sub aburul florii de fum
biserici isi inalta crucile sfinte
sunt gata, pornit-am la drum!

vreau sa-mpetesc o lacrimi
vreau sa alerg, sa iubesc cu patima
vreau sa alung din mine ce nu sunt eu
vreau sa caut, sa sper mereu.

ai inviat cerul senin din mine
toti norii sunt dusi departe
negurile-s puse al presat in carte
acum stiu, eu sunt sapata in tine.

ceilalti ma mustra ca visez
ca tac, in loc sa tip si sa lucrez
dar visul este casa mea
nu pot zambi prin ploi fara de ea.

am cautat o lacrima nebuna
care sa-mi ninga obrazul si sa-mi spuna
ca a pierit, e moarta pentru tine
ea e gandul care vine din mine.

am fugit, iata, lumea e departe
raul a trecut, nici gandul nu ne mai desparte
de-acum eu sunt, tu esti, noi suntem
am fost iertati, dar gata! SUNTEM.

toamna surade cu frunze peste noi
ne-ngroapa-n tacere, speranta si-apoi
ne spune povestea gandita valvoi
pe care am vrut-o, am smuls-o din nevoi.


hai sa intram intr-o carte
inchide-se-vor foile, se va face noapte
vom fi povestea visata impreuna
in care eu cred ca o nebuna.

31 noiembrie 2007, Atena