sâmbătă, 2 aprilie 2011

ART OUT

nr.3
„IERUSALIMUL ESTE ŞI AICI”-părintele ARSENIE BOCA

Printre locurile care ne îmbogaţesc şi purifică sufletele se cuvine să amintim Biserica Drăgănescu. E un loc special, însemnat şi datorită părintelui Arsenie Boca.
Biserica este amplasată pe o parte a barajului Argeş, Şoseaua Alexandriei, fiind ctitoria unor boieri locali, începînd din 1870. Acest lăcaş a fost pregătit de părintele Savian Bunescu, preot cu mare har, dedicat bidericii şi satului, păstorind vreme de 62 ani.
Nu mai zăbovesc asupra datelor istorice, deşi importante, ci trec la detaliile care au făcut ca acest loc să poarte pecetea harului în mod evident.
În 1967 părintele Arsenie Boca vine la Drăgănescu. Începe pictarea bisericii, timp în care studiază artele frumoase şi se documentează din surse foarte vaste, inclusiv din documentele pe care le aduce cu sine din Sf. Munte Atos. Deşi presat de regimul comunist, părintele duce la bun sfîrşit pictura bisericii, care se desfăşoară pe parcursul a 15 ani.
Din punct de vedere artistic, biserica este un muzeu.
Sub aspect religios, e o pildă de răbdare şi îndurare ŞI călăuză datorită scenelor atît de bine ilustrate. Imaginile nu sunt argumentate doar plastic (cromatică anume aleasă, cu nuanţe naturale, pe alocuri pămîntii; detalierea şi transparenţa compoziţiilor prin care rămîne vizibil desenul; minuţiozitatea elementelor decorative care ajung să aibe fineţe de bijuterie) CI ŞI teologic, istoric şi dogmatic. Fiecare detaliu e gîndit în funcţie de ansamblu, scenele sunt cercetate şi formulate pentru a reda mesajul cît mai simplu şi plin de esenţă. Textul e ca un breff asupra imaginii. Cuvîntul şi imaginea se împletesc în înţelesuri adînci. Deşi studiază pictura la Belle Arte, stilul nu este unul academic, ci total spiritualizat. Înţelegem aceasta prin rugăciunea neîncetată a părintelui, curăţia, unirea şi comunicarea cu Dumnezeu în tot lucrul.
Dacă nu ne mişcă trăirea aleasă, atunci să încercăm să înţelegem lucrările. Sunt atîtea exemple de reprezentare plastică nemaiîntîlnite:
1. Catapeteasmă : În scena ”Buneivestiri” (uşile împărateşti) Arhanghelul nu are picioare, ci pluteşte; „Maica Domnului” e reprezentată în picioare; „Sf. Ap. Petru şi Pavel” poartă pe braţe M-rea Voroneţ; „Sf. Nicolae” are reprezentată pardoseala care ulterior a fost aplicată în biserică;
2.Naos: „Învierea”este redată transparent, nematerialnic, deşi se văd urmele rănilor. În absida stîngă sunt două scene istorice: Sinodul din Efes (431) şi Înălţarea Sf. Cruci (327), unde e scris în caractere greceşti.
Scenele sunt vii, încît par a se petrece în faţa ochiului nostru. Personajele sunt individualizate, au reacţii naturale, unele uimite, axaltate, altele speriate sau curioase.
Închei prin a sublinia reuşita îmbinării celor doua aspecte artistic şi teologic ,coerenţa între cuvînt şi imagine, armonia şi unitatea care domneşte peste toate.
Părintele ne-a dat o lecţie/pildă (inclusiv de pictură) nepreţuită.
Mă întorc acum spre voi artişti şi vreau să vă trezesc întrebîndu-vă: ce-nseamnă arta voastră de azi?

Mă plec minunii cu bucurie şi uimire, dar port şi spaima asemenea personajelor zugrăvite în scene.
Mulţumim părintelui paroh Lucian Răzvan Petcu pentru răbdarea şi atenţia cu care ne-a primit şi povestit despre amănuntele locului.

Cu tăcere, Corina Vasile

2 ianuarie 2011

Fotografie Corina Vasile şi
http://picasaweb.google.com/116475640606233825597/BisericaDraganescuPictataInIntregimeDeParinteleArsenieBoca#